Cred ca ardeti de nerabdare sa aflati ce cadou ne pregatise mama...nu? Ei bine...sa continuam! Mama: Uitati! Cititi asta cu voce tare si va veti primii cadoul mult asteptat. Spunanad astea, mama ne-a dat o bucata de hartie veche... Mama: Hai, nu va fie teama! Cititi-o! Noi am abia am reusit sa pronuntam cuvintele scrise cu niste litere extrem de ciudate...dar pana la urma am reusit. In momentul urmator...am fost invaluite de o lumina orbitoare si.... Eu: Nu s-a intamplat nimic... Dar nici nu amterminat bine ce aveam de zis..caci imediat, am fost cuprinse...si eu si Akira, de o durere sfasietoare...As fi vrut sa tip ca sa arat cat de mult sufeream...dar numaidecat, in fata mea a aparut o imagine...parea asa de reala... eu si sora mea eram intr-o incapere mare, singure. Acea camera ne parea foarte familiara...dar nu imi dadeam seama de unde o stiu... Akira: Shhhh! Cred ca vine cineva... Se auzeau pasi apasati pe podeaua veche... Eu -soptind- :Acum imi amintesc...asta este dormitorul mamei... Cu lacrimi in ochi, Akira imi aproba din cap... Pasi erau tot mai apasati si se auzeau din ce in ce mai tare...si mai tare. Deodata, am vazut ca, pe peretele zgariat si imbatranit de timp, apare o umbra. Ne-am ascuns dupa un fotoliu, cu speranta ca nu vom fi vazute. Umbra fantomatica, era din ce in ce mai aproape... Akira: Nu se poate... Eu: Ce e, surioara? Ce ai? Dar mi-am dat seama de ce se se panicase Akira...aceea era umbra...tatalui nostru. Acesta se apropie incet, incet de patul mamei noastre... Din haina scoate un cutit si.... Akira -tipand-: Nuuuuuu! Dar chiar in acel moment...asa zis-ul "vis"...a disparut. Plina de furie si cu durere in suflet...Akira a inceput sa tipe... Akira:A fost vina lui! El a ucis-o! Mama: Linisteste-te, Akira...sunt fericita acum...ca am scapat de teroarea lui...Dar inca mi-e dor de voi... Eu: Acesta este cadoul de care ne povesteai? Mama: Nu...defapt, cadoul...reprezinta...noile voastre puteri supranaturale. Eu: Puteri? Pai nu este indeajuns ca ne putem transforma in Inger si Demon? Mama: Nu...nu la asta ma refeream...nu la Transformare...Ikume, incearca sa tragi cu arcul... Eu: Dar, mama, aici nu este niciun arc! Mama: Tu, doar fa ce ti-am spus! Eu:Bine... Si m-iam imaginat ca am in mana un arc adevarat... Eu -in gand- : Acum...trag de sageata: 1,2,3...si ii dau drumu! In acel moment, din mana mea a izbucnit o lumina imensa, asemenea unui fulger devastator... Ne-a luat ani de zile sa ne obisnuim cu noile vieti...dar in prezent, suntem experte in ceea ce priveste "lupta contra raului"...
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.